Sedii secundare – procedura și implicațiile fiscale

Deschiderea de sedii secundare implică o serie de proceduri administrative și obligații fiscale privind termenele și documentele necesare.
Getting your Trinity Audio player ready...
sedii secundare

Deschiderea de sedii secundare, precum sucursale, agenții, puncte de lucru sau alte unități fără personalitate juridică, are o importanță semnificativă pentru dezvoltarea și extinderea unei companii.

Înființarea sediilor secundare permite unei companii să acceseze piețe noi, facilitând astfel creșterea vânzărilor și a bazei de clienți. Prin deschiderea de puncte de lucru în diverse locații, o companie poate să-și îmbunătățească prezența locală, ceea ce poate duce la o mai bună recunoaștere a brandului și la o creștere a loialității clienților. De asemenea, o companie poate să-și reducă costurile de transport și să îmbunătățească eficiența livrărilor. Sediile secundare permit o mai mare flexibilitate în gestionarea stocurilor și a resurselor, ceea ce poate contribui la o mai bună gestionare a lanțului de aprovizionare.

Deschiderea unui sediu secundar implică o serie de proceduri administrative și obligații fiscale. Este esențial că societățile să respecte termenele și să furnizeze documentele necesare pentru a evita sancțiunile.

Sedii secundare – legislație

Conform articolului 43 din Legea societăților 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare sunt considerate sedii secundare sucursalele, agențiile, punctele de lucru sau alte asemenea unități fără personalitate juridică.

Potrivit articolului 85 din Codul de procedura fiscală (Legea 207/2015, cu modificările și completările ulterioare):

(1) Contribuabilul/Plătitorul are obligația de a declara organului fiscal central, înființarea de sedii secundare, în termen de 30 de zile de la:

a) data înregistrării/menționării acestora la registrul comerțului sau în alte registre în care a fost înregistrată entitatea care le-a înființat;

b) data actului de înființare, în alte cazuri decât cele prevăzute la lit.a).

(2) Contribuabilul/Plătitorul cu domiciliul fiscal în România are obligația de a declara, în termen de 30 de zile, înființarea de filiale și sedii secundare în străinătate.

(3) În sensul prezentului articol, prin sediu secundar se înțelege un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea contribuabilului/plătitorului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit și altele asemenea, cu excepția activităților desfășurate de salariați la domiciliul acestora, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă și a locațiilor beneficiarilor unde contribuabilul/plătitorul desfășoară alte activități decât cele menționate la art. 85 alin. (4), activități autorizate conform Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționarii persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Prin sediu secundar se înțelege și un șantier de construcții, un proiect de construcție, ansamblu sau montaj ori activități de supervizare legate de acestea, numai dacă șantierul, proiectul sau activitățile durează mai mult de 6 luni. Sunt sedii secundare sediile permanente definite potrivit Codului fiscal.

(5) Contribuabilul/Plătitorul care înregistrează sediile secundare că plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, nu are obligația declarării acestor sedii potrivit prezentului articol. Dispozițiile art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

(6) Declarația este însoțită de o copie de pe certificatul de înregistrare fiscală a contribuabilului/plătitorului de care aparține sediul secundar sau filială, precum și de copii ale documentelor doveditoare ale informațiilor înscrise în această.

(7) Prevederile alin. (6) nu sunt aplicabile în cazul în care organul fiscal deține documente doveditoare ale informațiilor înscrise în declarație de la contribuabil sau alte autorități ori instituții publice.

Sedii secundare – documente necesare

Prin urmare, în mod normal dacă activitatea se desfășoară la un sediu secundar, acesta va fi declarat doar la organul fiscal (prin formularul 700), ca sediu secundar.

La art. 5 alin. (2) din Legea 252/2003 privind registrul unic de control se prevede că acesta se ține la sediul social și la fiecare sediu secundar pentru care s-au eliberat avize/autorizații și/sau acorduri de funcționare.

Așadar o societate va trebui să dețină câte un registru unic de control, atât pentru sediu cât și pentru fiecare punct de lucru (sediu secundar) al societății.

Neachiziționarea sau neprezentarea registrului unic de control constituie contravenție și se sancționează cu amendă potrivit art. 7-8 din Legea 252/2003 (de la 500 lei la 1.000 lei).

Declararea sediului secundar la ANAF (D700) se va efectua în termen de 30 de zile de la înființarea sediului secundar.

Sancțiuni privind sediile secundare

Sancțiunile pe care le poate suportă societatea:

– amendă potrivit art 336 din Codul de procedură fiscală:

Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii, infracțiuni:

a) nedepunerea de către contribuabil/plătitor la termenele prevăzute de lege a declarațiilor de înregistrare fiscală, de radiere a înregistrării fiscale sau de mențiuni;

Contravenția se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice.

– de asemenea, administratorul riscă sancțiuni și potrivit Legii 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, potrivit căreia, constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

Cum se face declararea sediilor secundare în funcție de numărul de salariați?

În cazul în care la punctul de lucru nu sunt mai mult de 5 angajați, acesta nu va dobândi cod de înregistrare fiscală. Societatea va depune declarația 700 în cadrul căreia se completează Secțiunea G – Date privind sediile secundare care nu au obligația înregistrării fiscale.

Sediile secundare înființate potrivit dispozițiilor Legii societăților comerciale fac obiectul declarării, însă existența sediului secundar este condiționată de deținerea unui spațiu destinat desfășurării activității.

Declararea la ANAF a sediilor secundare necesită deținerea anumitor documente, printre care și dovada deținerii spațiului pentru sediul secundar declarat, indiferent că vorbim de spațiu în proprietate sau doar în folosință (chirie, comodat).

1. Declararea sediilor cu minimum 5 angajați

În acest caz, compania ce intenționează să deschidă un sediu secundar la care vor activa minim 5 salariați, este bine să cunoască faptul că este necesar să facă în primul rând un demers la ONRC, dar și la ANAF, ulterior obținerii certificatului de mențiuni de la Registrul Comerțului.

Documentele necesare la ANAF sunt următoarele:

– declarație de înregistrare/declarație de mențiuni pentru sedii secundare formular 060; termen 30 de zile de la înființarea sediului secundar. Formularul 060 se depune la ghișeul ANAF împreună cu documentele cerute;

– copia certificatului de înregistrare fiscală a persoanei juridice de care aparține sediul secundar sau filiala;

– actul de înregistrare a mențiunii privind înființarea sediului secundar, pentru persoanele juridice fără scop patrimonial (încheierea instanței prin care s-a dispus înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor);

– dovada de spațiu pentru sediul secundar declarat;

– declarație pe proprie răspundere că societatea are 5 salariați începând cu data de……….. privind data angajării celui de-al 5-lea angajat, dacă este cazul.

În D112 privind contribuțiile sociale lunare, impozitul pe salarii datorat la buget se declară pe codul de identificare fiscală a sediului secundar.

2. Declararea sediilor cu mai puțin de 5 angajați

În această a doua situație, lucrurile stau cam la fel, diferă doar formularul de declarare a sediului secundar la ANAF – acesta are cod 061.

Documentele necesare la ANAF sunt următoarele:

– declarația privind sediile secundare formular 061/D700; termen 30 de zile de la înființarea sediului secundar.

– copia certificatului de înregistrare fiscală a persoanei juridice de care aparține sediul secundar sau filiala;

– actul de înregistrare a mențiunii privind înființarea sediului secundar, pentru persoanele juridice fără scop patrimonial (încheierea instanței prin care s-a dispus înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor);

– dovada de spațiu pentru sediul secundar declarat;

– declarație pe proprie răspundere că există mai puțin de 5 salariați.

Author picture

Adaugă un comentariu

Abonare Newsletter

EBOOK GRATUIT
"Ce opțiuni au firmele în perioadele de criză economică"

Descoperă măsurile pe care le poți implementa în compania ta pentru a traversa mai ușor o recesiune economică.