Getting your Trinity Audio player ready... |

Cele mai importante aspecte privind Registrul de evidență fiscală
Registrul de evidență fiscală este un document pentru firmele care plătesc impozit pe profit. Acest registru are rolul de a înregistra veniturile impozabile și cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice pe parcursul unui an fiscal.
Registrul de evidență fiscală poate fi completat:
- în format fizic, care se eliberează contra cost de unitățile fiscale din raza teritorială în care contribuabilul își are declarat domiciliul fiscal, pe baza certificatului de înregistrare emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, sau
- în format electronic, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor.
Ținerea registrului de evidență fiscală în formă electronică nu necesită aprobare din partea organului fiscal.
În registrul de evidență fiscală trebuie înscrise:
- veniturile şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, potrivit art. 19 alin. (1) din Codul fiscal,
- veniturile neimpozabile, potrivit art. 23 din Codul fiscal,
- deducerile fiscale,
- elementele similare veniturilor,
- elementele similare cheltuielilor,
- cheltuielile nedeductibile, potrivit art. 25 din Codul fiscal,
- orice informaţie cuprinsă în declaraţia fiscală, obţinută în urma unor prelucrări ale datelor furnizate de înregistrările contabile.
Evidenţierea veniturilor şi a cheltuielilor aferente se efectuează pe natura economică, prin totalizarea acestora pe trimestru şi/sau an fiscal, după caz.
Contribuabilii care nu mai îndeplinesc condițiile de plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor au obligația de a ȋntocmi registrul de evidență fiscală de la data la care au devenit plătitori de impozit pe profit.
Registrul de evidență fiscală – completări
Pentru a vedea cȃt au de plată ca şi impozit pe profit, societățile trebuie să calculeze rezultatul fiscal al activității.
Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
La stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul și elemente similare veniturilor și cheltuielilor, potrivit normelor metodologice, precum și pierderile fiscale care se recuperează în conformitate cu prevederile legale.
Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscală.
Rezultatul fiscal se calculează trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului fiscal.
Registrul de evidență fiscală. Atenție la elementele similare veniturilor şi cheltuielilor!
Un alt aspect legat de registrul de evidență fiscală este legat de elementele similare veniturilor și cheltuielilor.
Exemple de elemente similare veniturilor:
- diferențele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
- rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe și a imobilizărilor necorporale;
- rezerva legală și rezervele reprezentând facilități fiscale;
- sumele înregistrate în soldul creditor al contului Rezultatul reportat din provizioane specifice, reprezentând rezervele devenite impozabile;
- sumele înregistrate în rezultatul reportat care se impozitează potrivit art. 21 din Codul fiscal;
- sumele reprezentând reducerea sau anularea filtrelor prudențiale care au fost deductibile la determinarea profitului impozabil;
- câștigurile legate de vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii dobândite/răscumpărate.
Exemple de elemente similare cheltuielilor:
- sumele înregistrate în rezultatul reportat care se deduc la calculul rezultatului fiscal în conformitate cu prevederile art. 21 din Codul fiscal;
- diferențele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
- valoarea neamortizată a cheltuielilor de dezvoltare care a fost înregistrată în rezultatul reportat. În acest caz, această valoare este deductibilă fiscal pe perioada rămasă de amortizat a acestor imobilizări, respectiv durata inițială stabilită conform legii, mai puțin perioada pentru care s-a calculat amortizarea;
- pierderea înregistrată la data vânzării titlurilor de participare proprii reprezentând diferența dintre prețul de vânzare al titlurilor de participare proprii și valoarea lor de dobândire/ răscumpărare. Pierderile din anularea titlurilor de participare proprii, reprezentând diferența dintre valoarea de răscumpărare a titlurilor de participare proprii anulate și valoarea lor nominală, nu reprezintă elemente similare cheltuielilor;
- pentru sumele transferate din contul 233 “Imobilizări necorporale în curs de execuție” în creditul contului 1176 “Rezultatul reportat” provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se au în vedere următoarele:
- sumele de natura cheltuielilor specifice localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei activități pregătitoare pentru exploatarea resurselor naturale reprezintă elemente similare cheltuielilor;
- sumele de natura cheltuielilor sunt elemente similare cheltuielilor numai dacă acestea sunt deductibile în conformitate cu prevederile art. 25 și 28 din Codul fiscal.
Aparatele de marcat electronice fiscale
Conform OUG 115/2023, ȋncepȃnd cu anul 2024 valoarea caselor de marcat NU se mai scade din impozitul pe profit. Sumele reprezentând aparate de marcat electronice fiscale, rămase de reportat, după scăderea din impozitul pe profit aferent anului fiscal 2023, reprezintă elemente similare cheltuielilor începând cu anul 2024.
În acest caz, cheltuielile reprezentând amortizarea fiscală a aparatelor de marcat sunt cheltuieli nedeductibile la calculul rezultatului fiscal.
Cheltuielile reprezentând costul de achiziție al aparatelor de marcat electronice fiscale sunt scoase din categoria cheltuielilor deductibile, urmȃnd ca societățile să-şi deducă aceste investiții fie:
- direct pe cheltuieli, la momentul punerii ȋn funcțiune, dacă acestea au fost recunoscute ca obiecte de inventar;
- prin amortizare, dacă acestea au fost recunoscute ȋn categoria imobilizărilor corporale.
Cheltuielile aferente sediului social al societății!
Conform OUG 115/2023, cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu sunt deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite, fără a se aplica majorarea din punct de vedere fiscal cu 10% a acestora.
Cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societății în baza contractelor încheiate între părţi (comodat, chirie) sunt deductibile ȋn limita a 50%.
Cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu social achiziţionat de către contribuabil în clădiri de locuinţe sau în clădiri individuale de locuit, din ansambluri rezidenţiale, care NU este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice sunt deductibile în limita a 50%. Pentru astfel de sedii sociale, amortizarea este deductibilă la nivelul de 50%.
Dacă sediul social, aflat în patrimoniul societății, este utilizat în scop personal de către acţionari sau asociaţi, cheltuielile respective sunt considerate ca fiind efectuate în favoarea acestora, fiind nedeductibile la calculul rezultatului fiscal. În acest caz, amortizarea fiscală aferentă sediului social NU se deduce la calculul rezultatului fiscal.
Pierderea fiscală
O altă atenționare importantă pe care trebuie să o avem în vedere la registrul de evidență fiscală este cea referitoare la pierderea fiscală.
Nu trebuie confundați pierderea contabilă din evidenţa societăţii (soldul debitor al contului 117) cu pierderea fiscală.
Pȃnă anul trecut, pierderea anuală, stabilită prin Declaraţia de impozit pe profit 101, se recupera din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi, în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
Societățile care au fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi care anterior au realizat pierdere fiscală au dreptul să o recupereze de la data la care au revenit la impozit pe profit. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între anul înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 7 ani.
Pierderile fiscale stabilite prin Declaraţia 101, începând cu anul 2024, se recuperează din profiturile impozabile realizate, în limita a 70% inclusiv, în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
Pierderile fiscale aferente anilor precedenţi anului 2024, rămase de recuperat la 31 decembrie 2023, se recuperează din profiturile impozabile realizate începând cu anul 2024, în limita a 70% din profiturile impozabile respective, pe perioada rămasă de recuperat din cei 7 ani consecutivi ulteriori anului înregistrării pierderilor respective.
Ce putem deduce ȋn cadrul societății?
Un alt aspect deosebit de important atunci când discutăm despre registrul de evidență fiscală este acela privind “ce putem deduce ȋn cadrul societății?”.
Este o ȋntrebare pe care toți antreprenorii o adresează. Răspunsul nu este cel dorit, pentru că, NU avem o listă cu o serie de cheltuieli pe care o societate le poate face, cheltuieli ce pot ajuta la calculul impozitului pe profit. Nu există aşa ceva ȋn toată legislația.
DAR există o regulă foarte clară: orice cheltuială efectuată ȋn scopul desfăşurării activității este considerată cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit.
Aşadar, orice cheltuială ȋnregistrată ȋn contabilitate care poate fi justificată de către administrator că a fost efectuată pentru şi ȋn interesul societății este considerată cheltuială deductibilă.