Răspunderea administratorului față de societate

Răspunderea administratorului față de societate este una izvorâtă din contractul de mandat. Atribuțiile administratorului sunt reglementate de lege, de actul constitutiv și de hotărârile adunării generale a asociaților, astfel că răspunderea va fi analizată din perspectiva acestora, urmând a se constata dacă faptele săvârșite pot constitui motiv de atragere a răspunderii.

Trebuie să subliniem faptul că în conformitate cu prevederile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 “Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății”, având inclusiv dreptul de a încheia acte de dispoziție asupra bunurilor societății (ex. scoatere din patrimoniu sau închiriere pentru o perioadă mai lungă de 3 ani) fără a fi necesară o procură specială, adică o hotărâre a adunării generale a asociaților în acest sens.

Sigur, prin actul constitutiv poate fi inserată obligativitatea unei astfel de hotărâri în cazuri specifice (vânzare bunuri sau încheiere contracte a căror valoare depășesc o anumită limită). O astfel de reglementare este chiar recomandată în cazul în care administratorul este un terț față de asociați, cel puțin până la momentul în care se constată că acesta are competențe care corespund nevoilor societății.

Cazurile privind răspunderea administratorului

Răspunderea administratorului față de societate este incidentă în cazurile prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990, în mod solidar, pentru:

• Realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;
• Existența reală a dividendelor plătite;
• Existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;
• Exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
• Stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea sau actul constitutiv le impune.

În plus, în cazul în care societatea se află în dificultate, administratorii trebuie să manifeste o precauție suplimentară și să aibă în vedere, conform aceluiași articol, cel puțin:

• interesele creditorilor, ale deținătorilor de titluri de participație și ale altor părți interesate;
• necesitatea de a lua măsuri rezonabile și adecvate pentru evitarea insolvenței și pentru reducerea la minimum a pierderilor suferite de creditori, de angajați, de deținătorii de titluri de participație și de alte părți interesate;
• necesitatea de a evita adoptarea, cu intenție sau din gravă neglijență, a unei conduite care amenință viabilitatea societății.

Însă, în cazul în care activitățile prestate depășesc sfera mandatului acordat, adunarea generală a asociaților poate decide cu majoritatea cerută de lege atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului și, implicit, obligarea acestuia la acoperirea prejudiciilor cauzate societății.

Concomitent, organul suprem de conducere desemnează și persoana însărcinată cu exercitarea acțiunii în justiție.

Caz special – răspunderea administratorului când are și calitatea de asociat

O ipoteză specială este cea în care administratorul are și calitatea de asociat în cadrul societății, acesta neputându-și exercita dreptul de vot în cadrul adunării generale a asociaților, fiind incidentă interdicția prevăzută de art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care stabilește că “Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaților referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele și societate.”

În analiza oportunității adoptării unei decizii de atragere a răspunderii administratorului de către societate vor fi avute în vedere faptele săvârșite de către administrator, precum încheierea unor contracte păguboase cu terți pe care societatea e obligată să le respecte sau neconvocarea adunării generale a asociaților în cazurile obligatorii.

Vinovăția administratorului

De asemenea, este necesară și analiza vinovăției administratorului (intenție, dacă a urmărit încheierea unui contract cunoscând că acesta aduce prejudicii societății prin executarea lui, sau culpă, dacă nu a urmărit încheierea lui, dar putea prevedea caracterul păgubos al contractului).

În cazul societăților pe acțiuni vinovăția va fi apreciată pe baza unui criteriu obiectiv, cel al bunului administrator, care răspunde nu doar pentru culpa gravă, adică greșeala pe care nici omul cel mai limitat nu ar fi făcut-o, ci și pentru culpa ușoară.

În schimb, în cazul societăților cu răspundere limitată vinovăția va fi analizată în funcție de un criteriu al contractului de mandat încheiat, respectiv dacă administratorul este sau nu remunerat.

Astfel, dacă mandatul este remunerat, administratorul va răspunde ca un bun administrator, la fel ca în cazul societăților pe acțiuni, iar în caz contrar acesta va răspunde pe baza unui criteriu subiectiv, respectiv cel al gestionării propriului patrimoniu.

În analiza vinovăției va fi luată în considerare și regula deciziei de afaceri care prezumă că administratorul a cărei răspundere se solicită va fi considerat că a acționat cu prudența și diligența unui bun administrator dacă, la momentul luării deciziei care a provocat prejudiciul, el a fost în mod rezonabil îndreptățit să considere că acționează în interesul societății și pe baza unor informații adecvate.

În ceea ce privește prejudiciul, acesta trebuie să fie dovedit de către societate și este important de reținut că în cazul în care nu există nicio daună sau prejudiciu cauzat acțiunea în atragerea răspunderii nu poate fi exercitată.

Acțiunea în răspundere împotriva administratorului

Nu trebuie exclusă posibilitatea ca în actul constitutiv sau în contractul de mandat să fie inserate cauze de limitare sau chiar de excludere a răspunderii administratorului, caz în care în analiza oportunității formulării unei cereri de atragere a răspunderii trebuie luate în considerare și acestea.

În cazul în care s-a hotărât introducerea acțiunii în răspundere împotriva administratorului, mandatul administratorului încetează de drept, fiind necesar numirea unui alt administrator de către asociații societății.

Acțiunea în justiție este obligatorie, nefiind posibil ca societatea să impute în mod direct prejudiciul cauzat de către administrator, ci este necesar ca instanța de judecată competentă să analizeze faptele săvârșite, vinovăția administratorului și prejudiciul cauzat, cu luarea în considerare a apărărilor celui reclamat.

Dacă toate condițiile menționate anterior sunt îndeplinite, instanța de judecată va admite cererea formulată și vă dispune obligarea fostului administrator la repararea prejudiciului cauzat societății.

Cazuri particulare privind atragerea răspunderii administratorului

Răspunderea menționată anterior este una pentru fapta proprie, însă administratorul poate răspunde în fața societății și în numele persoanelor cărora acesta le-a delegat dreptul de reprezentare.

Astfel, răspunderea poate fi atrasă pentru fapta de a nu fi exercitat în mod corespunzător atribuția de delegare și, implicit, de realizare a drepturilor de reprezentare delegate, fiind astfel o răspundere patrimonială pentru altul.

Atragerea răspunderii patrimoniale de către societate rămâne sancțiunea cea mai severă care poate fi folosită, însă nu excludem situația în care ceilalți asociați vor considera ca fiind suficientă doar revocarea administratorului din calitatea acestuia.

De asemenea, trebuie menționat și un caz special de atragere a răspunderii, respectiv cel reglementat de art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care stabilește că:

„Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici să facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune.”

Aceeași interdicție este aplicabilă și directorilor unei societăți pe acțiuni, în sistem unitar, sau membrilor directoratului, în sistemul dualist de administrare.

Rațiunea instituirii condiției autorizării prealabile din partea adunării generale a asociaților constă, pe de o parte, în informarea acestora cu privire la intenția desfășurării activităților într-o societate concurentă și, pe de altă parte, pentru protejarea intereselor acestora.

Concluzii

Așadar, principala răspundere a administratorului este cea față de societate, aceasta având posibilitatea de a formula împotriva acestuia o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, cerere ce trebuie anterior inițiată prin adoptarea unei hotărâri de către adunarea generală a asociaților.

În acest sens, este recomandat ca, în cazul în care în actul constitutiv nu sunt reglementate atribuțiile administratorului, să fie încheiat un contract de mandat care să conțină clauze relevante prin care să fie reglementate faptele ce pot conduce la atragerea răspunderii patrimoniale.