Perisabilitățile. Scoaterea din gestiune a stocului de marfă deteriorat

Conform art.25, alin.3, lit.d din Codul fiscal, scăzămintele, perisabilitățile, pierderile rezultate din manipulare/depozitare sunt deductibile în limitele stabilite de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate.

Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a lipsurilor sau a deteriorării mărfurilor şi numai în limita acestora. De asemenea, limitele de perisabilitate nu se aplică automat, acestea fiind considerate limite maxime.

Perisabilitățile pentru produsele alimentare sunt reglementate prin Hotărârea nr. 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare.

Ce sunt perisabilitățile?

Perisabilitățile reprezintă scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării, depozitării și desfacerii mărfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliză, răcire, înghețare, topire, oxidare, aderare la pereții vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroșare, împrăștiere, fărâmițare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în rețeaua de distribuție (depozite cu ridicata, unități comerciale cu amănuntul și de alimentație publică).

Nu constituie perisabilități pierderile incluse în normele de consum tehnologic, precum și cele produse prin neglijență, sustrageri și cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forță majoră.

Perisabilitățile pot fi acordate numai după o verificare faptică a cantităților de produse existente în gestiune, stabilite după cântărire, numărare, măsurare și prin alte asemenea procedee și după efectuarea compensărilor conform prevederilor legale în vigoare.

Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare și desfacere se stabilesc la nivelul întregii activități a persoanei juridice plătitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de mărfuri la prețul de înregistrare al mărfurilor intrate sau la prețul de livrare pentru mărfurile vândute în perioada cuprinsă între două inventare.

Aceleași limite maxime de perisabilitate se acordă și pentru mărfurile din stoc.

Comercianții pot stabili cote de perisabilități diferențiate sortimental pe depozite, magazine, gestiuni, pentru a fi admise la cheltuieli deductibile din profitul impozabil, cu obligativitatea încadrării în limitele maxime de perisabilitate prevăzute pentru grupa respectivă de mărfuri.

Exemplu privind perisabilitățile

O societate care comercializează cu amănuntul fructe proaspete constată la inventariere o pierdere de 1.000 lei din totalul cantității expusă pentru vânzare, în valoare de 30.000 lei.

Potrivit Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 831/2004, limita maximă de perisabilitate pentru comerţul cu amănuntul a fructelor proaspete este de 1,3%.

Presupunem că societatea practică un adaos comercial de 30%. Cota de TVA pentru vânzarea fructelor este de 9%. În aceste condiţii, preţul de vânzare fără TVA al fructelor este = 1.000 / 1,09 = 917,43 lei. Preţul de achiziţie al fructelor este = 705,72 lei.

Limita de perisabilitate admisă (deductibilă fiscal) = 30.000 lei x 1,3% = 390 lei.

Valoare fără TVA = 390 / 1,09 = 357,80. Costul fructelor = 357,8 / 1,3 = 275,23.

Perisabilități nedeductibile fiscal = 1.000 lei – 390 lei = 610 lei

Valoare fără TVA = 610 / 1,09 = 559,63. Costul fructelor = 559,63 / 1,3 = 430,49.

TVA aferentă perisabilităţii nedeductibile fiscal = 430,49 lei x 9% = 38,74 lei

Referitor la ajustarea TVA

Conform art. 304 din Codul fiscal, în condițiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine nu se aplică, deducerea inițială a TVA se ajustează în următoarele cazuri:

a) deducerea este mai mare sau mai mică decât cea pe care persoana impozabilă avea dreptul să o opereze;

b) dacă există modificări ale elementelor luate în considerare pentru determinarea sumei deductibile, intervenite după depunerea decontului de taxă;

c) persoana impozabilă își pierde sau câștigă dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate și serviciile neutilizate.

Referitor la neajustarea TVA

Nu se ajustează deducerea inițială a taxei în cazul bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător, în situații cum ar fi, de exemplu, următoarele, dar fără a se limita la acestea:

a) calamitățile naturale și cauzele de forță majoră, demonstrate sau confirmate în mod corespunzător;

b) furtul bunurilor demonstrat pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;

c) contractele de leasing financiar având ca obiect bunuri mobile corporale, altele decât bunurile de capital, care se reziliază, iar bunurile nu sunt restituite de utilizator în termenul prevăzut în contract, caz în care locatorul/finanțatorul nu are obligația să efectueze ajustări ale taxei deduse dacă face dovada că a inițiat și a efectuat demersuri pentru recuperarea bunului, indiferent dacă la finalizarea acestor demersuri bunul este sau nu recuperat de către societatea de leasing;

d) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate și pentru care se face dovada distrugerii;

e) pierderile tehnologice sau, după caz, alte consumuri proprii, caz în care persoana impozabilă nu are obligația ajustării taxei în limitele stabilite potrivit legii ori, în lipsa acestora, în limitele stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum. În cazul depășirii limitelor privind normele tehnologice ori consumurile proprii, se ajustează taxa aferentă depășirii acestora.

f) perisabilitățile, în limitele stabilite prin lege.

Situațiile menționate mai sus, referitoare la neajustarea TVA, pot fi aplicate cumulativ; de exemplu, pentru un stoc de produse există o pierdere datorată unor perisabilități, dar stocul respectiv poate fi distrus ca urmare a degradării calitative, ceea ce conduce la neajustarea taxei.

Continuarea exemplului privind perisabilitățile

Aşadar, luând exemplul de mai sus, dacă se constată că fructele există cantitativ, dar ele sunt degradate, deci nu mai pot fi vândute, cu acordul conducerii:

– fie se va institui o comisie proprie care se va ocupa de distrugerea mărfurilor degradate. În această situaţie trebuie să vă asiguraţi că puteţi să faceţi dovada distrugerii. Recomandăm să faceţi un proces-verbal cu firma de salubritate în care să consemnaţi ce fel de deşeuri au rezultat şi în ce cantitate;

– fie se vor preda mărfurile unei entităţi care se ocupă cu distrugerea produselor alimentare degradate.

Dacă se face dovada distrugerii sau predării mărfurilor degradate către o firmă specializată, cheltuielile cu stocurile degradate sunt deductibile integral la calculul impozitului pe profit şi nu există obligativitatea ajustării TVA.

În exemplul de mai sus, se va face doar înregistrarea: