Legea nr. 361/2022 privind avertizorii de integritate, în vigoare de la 22 decembrie 2022 asigură cadrul general în materia protecţiei persoanelor care raportează încălcări ale legii, care s-au produs sau care sunt susceptibile să se producă, în cadrul autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum şi în cadrul persoanelor juridice de drept privat.
Avertizorul de integritate (whistleblower din engleză, într-o traducere aproximativă, cel care suflă în fluier) este un informator, o persoană care aduce la cunoștința publicului sau autorităților activități imorale sau ilegale petrecute într-un departament guvernamental, o organizație publică sau privată, ori o firmă conform Wikipedia.
Noua lege vine cu obligații pentru companii și entități publice, ONG-uri și alții.
Spre exemplu, se introduc obligații noi pentru companiile private să creeze canale interne de raportare pentru avertizori și proceduri pentru gestionarea raportărilor, dar care se va aplica etapizat – începând de la intrarea în vigoare a legii pentru cei care au de la 250 de angajați în sus și începând din 17 decembrie 2023 pentru firmele care au între 50 – 249 de salariați.
Legea reglementează procedura de primire, de examinare şi soluţionare a raportărilor, drepturile şi obligaţiile persoanelor care efectuează raportări sau divulgă public informaţii privind încălcări ale legii, măsurile de protecţie a acestora, obligaţiile autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum şi persoanelor juridice de drept privat, drepturile persoanelor vizate, precum şi atribuţiile autorităţilor competente.
Legea 361 nu se aplică raportărilor privind încălcări ale normelor în materie de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii naţionale, în cazul în care acestea intră sub incidenţa art. 346 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Domeniul de aplicare al legii. Cine sunt avertizorii de integritate?
Așa cum rezultă din textul oficial, legea se aplică persoanelor care efectuează raportări şi care au obţinut informaţiile referitoare la încălcări ale legii, într-un context profesional.
În categoria acestor persoane intră, cel puţin, următoarele:
a) lucrătorii;
b) persoanele care desfăşoară o activitate independentă, în înţelesul art. 49 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
c) acţionarii şi persoanele care fac parte din organul de administrare, de conducere sau de supraveghere al unei întreprinderi, inclusiv membrii neexecutivi ai consiliului de administraţie, precum şi voluntarii şi stagiarii remuneraţi sau neremuneraţi;
d) orice persoană care lucrează sub supravegherea şi conducerea persoanei fizice sau juridice cu care s-a încheiat contractul, a subcontractanţilor şi a furnizorilor acesteia.
Legea 361 se aplică şi persoanelor ale căror raporturi de muncă nu au început încă şi care efectuează raportări prin intermediul canalelor de raportare interne sau externe sau divulgă public informaţii privind încălcări ale legii obţinute în timpul procesului de recrutare sau altor negocieri precontractuale sau în cazul în care raportul de muncă sau raportul de serviciu a încetat.
Nu în ultimul rând legea se aplică, de asemenea, persoanelor care raportează sau dezvăluie public informaţii privind încălcări ale legii în mod anonim.
Ce domenii sunt vizate în legătură cu avertizorii de integritate
Sunt vizate a fi raportate fapte care constau într-o acţiune sau inacţiune care constituie nerespectări ale dispoziţiilor legale, care privesc domenii cum ar fi:
– achiziţiile publice;
– serviciile,
– produsele şi pieţele financiare,
– precum şi prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului;
– siguranţa şi conformitatea produselor;
– siguranţa transportului;
– protecţia mediului;
– protecţia radiologică şi siguranţa nucleară;
– siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale,
– sănătatea şi bunăstarea animalelor;
– sănătatea publică;
– protecţia consumatorilor;
– protecţia vieţii private şi a datelor cu caracter personal şi a securităţii reţelelor şi sistemelor informatice;
– încălcări referitoare la piaţa internă, menţionate la art. 26 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, inclusiv încălcări ale normelor Uniunii Europene în materie de concurenţă şi de ajutoare de stat,
– încălcări referitoare la piaţa internă în ceea ce priveşte actele care încalcă normele privind impozitarea societăţilor sau mecanismele al căror scop este obţinerea unui avantaj fiscal ce contravine obiectului sau scopului dreptului aplicabil în materie de impozitare a societăţilor, ce reprezintă abateri disciplinare, contravenţii sau infracţiuni, sau care contravin obiectului sau scopului legii.
Modalităţi de raportare pentru avertizorii de integritate
În temeiul legii, modalităţile de raportare sunt următoarele:
a) raportarea internă;
b) raportarea externă.
Raportarea privind încălcări ale legii se efectuează, în principal, prin intermediul canalelor interne de raportare existente. Avertizorul în interes public care efectuează o raportare privind încălcări ale legii poate alege, însă, între canalul intern de raportare şi canalul extern de raportare. La alegerea canalului de raportare avertizorul în interes public poate lua în considerare aspecte precum:
a) existenţa riscului de represalii, în cazul raportării prin canalele interne;
b) imposibilitatea remedierii încălcării în mod eficace prin intermediul canalelor interne de raportare.
În lipsa canalelor interne de raportare în cazul persoanelor juridice de drept privat cu mai puţin de 50 de lucrători, altele decât cele prevăzute la art. 9 alin. (4) din lege, avertizorul în interes public care efectuează o raportare privind încălcări ale legii utilizează canalul extern.
Raportarea se face în scris, pe suport hârtie sau în format electronic, prin comunicare la liniile telefonice sau prin alte sisteme de mesagerie vocală, sau prin întâlnire faţă în faţă, la cererea avertizorului în interes public.
Conţinutul raportărilor
Raportarea avertizorilor cuprinde, cel puţin, următoarele:
– numele şi prenumele, datele de contact ale avertizorului în interes public,
– contextul profesional în care au fost obţinute informaţiile,
– persoana vizată, dacă este cunoscută,
– descrierea faptei susceptibile să constituie încălcare a legii în cadrul unei autorităţi, instituţii publice, oricărei alte persoane juridice de drept public, precum şi în cadrul persoanei juridice de drept privat,
– precum şi, după caz, probele în susţinerea raportării, data şi semnătura, după caz.
Prin excepţie, raportarea care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact sau semnătura avertizorului în interes public se examinează şi se soluţionează în măsura în care conţine indicii temeinice referitoare la încălcări ale legii.
Evidenţa raportărilor
Raportările se înscriu într-un registru, care cuprinde data primirii raportării, numele şi prenumele, datele de contact ale avertizorului în interes public, obiectul raportării şi modalitatea de soluţionare. Registrul se ţine în format electronic.
Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat cu cel puţin 50 de angajaţi, precum şi autorităţi competente potrivit prevederilor art. 3 pct. 15, prin persoana sau compartimentul desemnat, au obligaţia de a menţine statistici cu privire la raportările care privesc încălcări ale legii.
Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat păstrează evidenţa tuturor raportărilor primite cu respectarea cerinţelor privind confidenţialitatea. Raportările se păstrează 5 ani. După expirarea perioadei de păstrare de 5 ani, acestea se distrug, indiferent de suportul pe care sunt păstrate.
Obligaţia de a păstra confidenţialitatea
Persoana desemnată să soluţioneze raportarea are obligaţia de a nu dezvălui identitatea avertizorului în interes public şi nici informaţiile care ar permite identificarea directă sau indirectă a acestuia, cu excepţia situaţiei în care are consimţământul expres al acestuia.
Prin excepţie identitatea avertizorului în interes public şi orice altă informaţie pot fi divulgate numai în cazul în care acest lucru este o obligaţie impusă de lege, cu respectarea condiţiilor şi a limitelor prevăzute de aceasta.
Informaţiile din cuprinsul raportărilor care constituie secrete comerciale nu pot fi utilizate sau divulgate în alte scopuri decât cele necesare soluţionării raportării.
Obligaţia de a păstra confidenţialitatea nu există în cazul în care avertizorul în interes public a dezvăluit în mod intenţionat identitatea sa în contextul unei divulgări publice.
Obligaţia de a păstra confidenţialitatea se menţine şi în cazul în care raportarea ajunge din eroare la o altă persoană din cadrul autorităţii, instituţiei publice, oricărei alte persoane juridice de drept public, precum şi din cadrul persoanelor juridice de drept privat alta decât persoana desemnată. În acest caz, raportarea este înaintată, de îndată, persoanei desemnate.
Obligaţia de a institui canale interne de raportare
Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, indiferent de numărul de angajaţi, precum şi persoanele juridice de drept privat care au cel puţin 50 de angajaţi au obligaţia de a identifica sau institui canale interne de raportare şi de a stabili proceduri de raportare internă şi pentru efectuarea de acţiuni subsecvente.
Obligaţia de identificare sau de instituire a canalelor interne de raportare, de stabilire a procedurilor de raportare internă şi de efectuare de acţiuni subsecvente stabilite de către autorităţile şi instituţiile publice se aplică şi structurilor fără personalitate juridică ale acestora, care au cel puţin 50 de angajaţi.
Unităţile administrativ-teritoriale cu mai puţin de 10.000 de locuitori sau cu mai puţin de 50 de lucrători se pot grupa şi pot utiliza sau partaja resurse în ceea ce priveşte primirea raportărilor referitoare la încălcări ale legii şi în ceea ce priveşte acţiunile subsecvente.
Persoanele juridice de drept privat care au între 50 şi 249 de angajaţi se pot grupa şi pot utiliza sau partaja resurse în ceea ce priveşte primirea raportărilor referitoare la încălcări ale legii şi în ceea ce priveşte acţiunile subsecvente.
