|
Getting your Trinity Audio player ready... |
Negocierea contractului colectiv de muncă reprezintă un proces esențial în cadrul relațiilor de muncă, conform prevederilor Legii nr. 367/2022 privind dialogul social. Această lege stabilește cadrul legal pentru desfășurarea negocierilor între angajatori și reprezentanții angajaților, în vederea reglementării relațiilor de muncă și stabilirii condițiilor de muncă, precum și a altor acorduri în probleme de interes comun.
Prin intermediul negocierii colective, se încearcă să se ajungă la un consens între angajatori și sindicate sau reprezentanții aleși ai angajaților cu privire la diverse aspecte legate de relațiile de muncă și de serviciu. Aceste aspecte pot include, printre altele, nivelul salariilor și al altor beneficii, durata programului de lucru, condițiile de siguranță și sănătate în muncă, precum și alte drepturi și obligații care afectează angajații și angajatorii.
Unul dintre principiile de bază ale negocierii colective conform Legii nr. 367/2022 este acela al dialogului social constructiv și al bunei-credințe. Acest lucru implică o abordare deschisă din partea ambelor părți, în care se urmărește găsirea soluțiilor care să țină cont de interesele și preocupările tuturor părților implicate.
Negocierea contractului colectiv de muncă – aspecte esențiale
Inițierea negocierii colective este obligatorie pentru angajatorii cu minim 10 salariați, dar nu și încheierea efectivă a unui contract colectiv de muncă (CCM).
To Legea 367 privind dialogului social, reglementează noțiunea de contract colectiv de muncă: convenţia încheiată în formă scrisă între angajator/organizaţia patronală, pe de o parte, şi angajaţi/lucrători reprezentaţi prin organizaţii sindicale, sau reprezentanţii aleşi ai angajaţilor/lucrătorilor, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
Negocierea contractului colectiv de muncă – condiții obligatorii de respectat
De asemenea, legea stabilește și anumite condiții și proceduri care trebuie respectate în desfășurarea negocierilor colective.
– anunțarea intenției de negociere, cu toate formalitățile și termenele menționate în lege. Angajatorul va comunica salariaților faptul că la nivelul unității, raportat la numărul de salariați, negocierea colectivă este obligatorie și că pentru a-și exercita dreptul prevăzut de Constituție și de Codul muncii, trebuie să se organizeze, prezentându-le ambele variante – organizarea în cadrul unui sindicat ori alegerea reprezentanților.
– reducerea termenului de la 60 la 45 de zile pentru desfășurarea negocierilor colective este una dintre schimbările semnificative aduse de noua lege a dialogului social. Totuși, este important să se țină cont că acest termen poate fi prelungit prin acordul părților implicate în negocieri.
– deși inițiativa negocierilor aparține acum ambelor părți, angajatorul poate fi sancționat mai aspru pentru refuzul de a negocia. Aceasta este o schimbare importantă față de prevederile anterioare și arată o responsabilitate mai mare a angajatorului în asigurarea dialogului social.
– reluarea negocierilor în caz de eșec: dacă negocierile eșuează, este recomandată reluarea lor după un an. Acest lucru este important pentru a evita intrarea într-o perpetuă negociere și pentru a permite părților să își reevalueze pozițiile și să încerce din nou să ajungă la un acord.
– angajatorii trebuie să comunice salariaților obligativitatea negocierii colective și să îi informeze cu privire la modalitățile de alegere a reprezentanților lor sau a sindicatului. Anunțarea intenției de negociere trebuie făcută conform prevederilor legale.
– angajatorii trebuie să poată demonstra că și-au îndeplinit obligațiile legale în materie de negociere colectivă, chiar dacă nu au ajuns să încheie un contract colectiv de muncă. Acest lucru este important pentru a evita eventualele sancțiuni.
– angajatorul nu poate fi tras la răspundere dacă angajații nu sunt interesați să participe la negocieri, atât timp cât și-a îndeplinit toate celelalte obligații legale în materie de negociere colectivă.
– noua lege a dialogului social nu impune un număr maxim sau minim de reprezentanți pentru angajați. Pragurile sunt stabilite prin acordul părților, iar în lipsa acestuia se aplică regulile prevăzute de lege.
Legea nr. 367/2022 – obligativitatea privind negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul unităților cu cel puțin 10 angajați
Legea nr. 367/2022 oferă o perspectivă detaliată privind negocierea contractelor colective de muncă și a regulilor ce guvernează acest proces esențial în relațiile de muncă.
În lege regăsim la TITLUL VI Negocierile colective de muncă, CAPITOLUL I Negocierea contractelor colective de muncă.
Articolul 97 stabilește obligativitatea negocierii colective la nivelul unităților cu cel puțin 10 angajați și la nivel de sector de negociere colectivă. De asemenea, indică faptul că inițiativa negocierii poate aparține oricăruia dintre partenerii sociali și stabilește procedurile pentru declanșarea negocierilor și durata maximă a acestora.
Art. 97. –
(1) Negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităţilor care au cel puţin 10 angajaţi/lucrători, precum şi la nivel de sector de negociere colectivă.
(2) Iniţiativa negocierii colective aparţine oricăruia dintre partenerii sociali.
(3) În cazul în care există încheiat un contract colectiv de muncă în vigoare, iniţiatorul negocierii colective, potrivit alin. (2), poate iniţia negocierea cu cel puţin 60 de zile calendaristice înaintea expirării contractelor colective de muncă sau a expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiţionale la contractele colective de muncă la nivel de unitate/grup de unităţi/sector de negociere colectivă.
(4) Durata negocierii este de maximum 45 de zile. Durata maximă poate fi depăşită doar prin acordul părţilor.
(5) Contractele colective de muncă pot să prevadă renegocierea periodică a oricăror clauze convenite între părţi.
Legea nr. 367/2022 – procedurile de convocare și organizare a primei ședințe de negociere
Articolul 98 detaliază procedurile de convocare și organizare a primei ședințe de negociere și prevede informațiile pe care angajatorul trebuie să le pună la dispoziția părților sindicale sau a reprezentanților angajaților. De asemenea, stabilește conținutul procesului-verbal al primei ședințe și stabilește data certă de declanșare a negocierilor:
(1) În termen de 15 zile calendaristice de la data declanşării procedurilor de negociere prevăzute de art. 97 alin. (3) la acel nivel, angajatorul are obligaţia să convoace toate părţile îndreptăţite în vederea negocierii contractului colectiv de muncă şi să organizeze prima şedinţa de negociere.
Legea nr. 367/2022 – alte aspecte privind negocierea
Articolul 99 subliniază egalitatea și libertatea părților în negocierea contractelor colective de muncă și interzice orice intervenție a autorităților publice în acest proces. De asemenea, stabilește drepturile minime și interzice clauzele care ar stabili drepturi la niveluri inferioare decât cele stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.
La articolul 100 sunt trecute limitele și condițiile în care pot fi stabilite drepturi și obligații în cadrul contractelor colective de muncă, precum și condițiile referitoare la clauzele aplicabile întreprinderilor mici și mijlocii.
Cuprinsul contractului colectiv de muncă
Cuprinsul contractului colectiv de muncă este rodul discuțiilor purtate de părți, prin reprezentanții lor.
Contractele colective de muncă completează cadrul legal existent, oferind angajaților și angajatorilor posibilitatea de a negocia și stabili condiții de muncă și remunerare care să răspundă nevoilor și particularităților specifice ale organizației și ale angajaților. Acestea pot include o gamă variată de aspecte, precum:
– stabilirea unui nivel minim de salarizare pentru diferitele categorii de angajați, în funcție de experiență, nivel de pregătire sau alte criterii relevante.
– determinarea ritmului și a modalității de revizuire a salariilor, în conformitate cu evoluția economică și financiară a organizației.
– stabilirea unor sporuri sau compensații pentru munca prestată în condiții deosebite, în ore suplimentare sau în zile nelucrătoare.
– definirea duratei și frecvenței pauzelor de odihnă și a altor perioade de relaxare sau de recuperare în timpul programului de lucru.
– acordarea flexibilității în organizarea timpului de lucru și a programului de lucru, pentru a răspunde nevoilor angajaților și cerințelor organizaționale.
– stabilirea unor recompense financiare suplimentare pentru performanțe remarcabile sau realizări deosebite în cadrul activității profesionale.
– oferirea de beneficii suplimentare privind accesul la servicii medicale sau tratamente de sănătate, în afara sistemului public de asigurări sociale de sănătate.
– stabilirea unor scheme de pensii private sau alte mecanisme de economisire pentru asigurarea unui venit suplimentar la pensionare.
– oferirea de beneficii sub formă de tichete sau vouchere pentru alimente sau pentru vacanțe, pentru a sprijini bunăstarea angajaților.
– acordarea de zile libere suplimentare în afara concediului de odihnă legal, pentru diverse ocazii sau evenimente speciale.
– stabilirea unor proceduri și măsuri de protecție a angajaților în situații precum concedierea, restructurarea sau incapacitatea de muncă, inclusiv oferirea de compensații sau asistență suplimentară.
– oferirea de oportunități de dezvoltare și învățare continuă pentru angajați, pentru a-și îmbunătăți competențele și a avansa în carieră.
Concluzii – negocierea contractelor colective de muncă
Acestea sunt doar câteva exemple de aspecte care pot fi reglementate în cadrul contractelor colective de muncă, iar lista nu este exhaustivă. Prin intermediul acestor contracte, părțile pot crea un cadru de lucru echitabil și motivant, care să stimuleze performanța și să asigure bunăstarea angajaților și succesul organizației.
Pentru început însă, este necesar să fie demarate discuțiile între părţile îndreptăţite să negocieze colectiv, adică angajatori/organizaţii patronale şi angajaţi/lucrători reprezentaţi la negocierea colectivă de către organizaţii sindicale sau de reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor care întrunesc condiţiile legale pentru a participa la negocierea unui contract colectiv de muncă.
În concluzie, negocierile colective reprezintă un instrument esențial în cadrul relațiilor de muncă, conform prevederilor Legii nr. 367/2022 privind dialogul social.
Prin intermediul acestora, se urmărește stabilirea unui cadru de lucru echitabil și colaborativ, care să țină cont de interesele și preocupările atât ale angajaților, cât și ale angajatorilor.
