Frauda fiscală (frauda ȋn situațiile financiare)/ evaziunea fiscală – obiectiv al controalelor ANAF, poate fi prezentă ȋn tot ceea ce ȋnseamnă impozit sau taxă. Evaziunea fiscală constituie un obstacol important în realizarea dezideratului de egalitate în faţa impozitului şi aceasta în condiţiile în care unii contribuabili se pot sustrage mai uşor de la plata obligaţiilor fiscale în comparaţie cu alţii. Practic, ea reprezintă sustragerea, prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili.
Frauda ȋn situațiile financiare – caracteristici
Frauda ȋn situațiile financiare are următoarele caracteristici:
– implică modificarea sau manipularea situațiilor financiare, a documentelor justificative sau a tranzacțiilor comerciale.
– presupune omiterea sau prezentarea greșită a evenimentelor în mod intenționat sau a tranzacțiilor, conturilor sau alte informații din partea financiară, inclusiv cele din conținutul declarațiilor.
– implică dezvăluirea/prezentarea intenționată inadecvată a aspectelor financiare, politicilor contabile și principiilor utilizate pentru pregătirea setului de situații financiare;
Fraudatorii folosesc greșit cu bună știință principiile și politicile contabile care sunt utilizate pentru a măsura, recunoaște, raporta și prezenta aspectele financiare și tranzacțiile economice.
De ce este atȃt de gravă frauda ȋn situațiile financiare?
Aşa cum ştim, situațiile financiare sunt punct de studiu, analiză şi decizie pentru:
– Terţi – utilizatorii privilegiaţi ai informaţiilor contabile (mai ales cele oferite de situaţiile financiare), informaţii care stau la baza analizelor externe.
– Finanţatori – instituţii care pun la dispoziţia firmei resursele necesare desfăşurării activităţii. Aceste instituţii de finanţare pot lua mai multe forme de organizare şi desfăşurare a activităţii: instituţii de finanţare bursieră; instituţii bancare de finanţare; statul, în calitate de investitor în sectoarele strategice ale economiei; instituţii financiare internaţionale, care asigură finanţare pe bază de proiecte.
– Investitori – sunt interesaţi de capacitatea firmei de a realiza venituri în perioada următoare achiziţiei şi raţionează în funcţie de capacitatea societăţilor de a degaja fluxuri de trezorerie din activitatea desfăşurată. De asemenea investitorii sunt interesaţi şi de informaţii cu privire la dividende sau rata rentabilităţii a căror dinamică oferă un bogat flux informaţional cu privire la perspectivele de dezvoltare ale firmei.
– Creditori: persoane care deţin creanţe asupra fimei – dintre aceştia cei mai importanţi sunt creditorii bancari. Ei sunt interesaţi de informaţii cu privire la solvabilitatea, lichiditatea, gradul de îndatorare şi rentabilitatea societăţilor, prin analiza bilanţului şi a contului de profit şi pierderi pe ultimii trei ani, pentru a cunoaşte în ce măsură pot recupera sumele investite şi dobânzile cuvenite. În plus creditorii bancari pot fi interesaţi şi de o serie de informaţii particulare pe care le interpretează de o manieră proprie şi care îi ajută în luarea deciziilor de plasare a fondurilor în relaţia cu diferiţi parteneri comerciali.
– Furnizori – sunt interesaţi, în mare măsură, de informaţii cu privire la capacitatea societăţilor-client de a îndeplini obligaţiile financiare asumate anterior. În contextul actual majoritatea furnizorilor acordă o atenţie sporită perspectivelor de dezvoltare a partenerilor comerciali care ar putea avea consecinţe pozitive în viitorul apropiat asupra activităţii lor.
– Clienţi – sunt interesaţi de capacitatea societăţilor furnizoare de a continua activitatea cel puţin la parametrii de până în acel moment, pentru că eventuale perturbări în buna funcţionare a acestora poate avea influenţă, în mod direct, şi asupra activităţii lor.
– Parteneri sociali, salariaţii şi sindicatele care îi reprezintă pe aceştia – sunt interesaţi de situaţia economică şi financiară a firmei prin prisma problemelor legate de nivelul remuneraţiilor sau posibilitatea menţinerii locurilor de muncă pe termen lung.
– Instituţii publice – sunt preocupate de probleme ce privesc determinarea şi controlarea impozitelor şi taxelor, folosite în realizarea unor sinteze macroeconomice pe baza cărora se vor lua decizii de politică economică şi financiară. Întreaga legislaţie fiscală ce se aplică firmelor din România se bazează pe informaţiile furnizate de contabilitate, deoarece rezultatul impozabil este dependent de rezultatul contabil. Bilanţul contabil favorizează controlul organelor fiscale asupra achitării la timp a obligaţiilor pe care le are societatea şi prevenirea evaziunii fiscale.
– Analişti financiari-contabili – folosesc informaţiile bilanţiere în elaborarea unor studii amănunţite, în funcţie de cerinţele diverşilor utilizatori pe care îi consiliază. În elaborarea acestor analize trebuie să se ţină cont de mediul în care activează societatea.
Consecințele fraudei în situațiile financiare
Aşadar, o fraudă ȋn aceste situații financiare ar duce la:
– Subminarea calității şi integrității procesului de raportare financiară;
– Punerea ȋn pericol a integrității şi obiectivității profesiei de audit;
– Apariția unor costuri uriaşe ȋn cazul unor litigii;
– Distrugerea operațiunilor normale şi a performanței companiei;
– Falimentul/pierderi economice ale companiei implicate ȋn fraudarea situațiilor financiare.
