Formele de salarizare
Drepturile de natură salarială iau naștere din activități dependente. Fiecare entitate își stabilește prin contractul colectiv de muncă propriul sistem de salarizare ce include sistemul tarifar, sistemul de sporuri, formele de salarizare, formele de premiere și alte elemente de salarizare.
Formele de salarizare reprezintă modalități de evaluare și de determinare a muncii salariaților şi a rezultatelor acestora, precum și a salariului ce li se cuvine. Mărimea drepturilor de personal aferente muncii prestate (salariile) se stabilește prin negocieri colective sau, după caz, individuale, între persoane juridice sau fizice care angajează (patronat) şi salariați sau reprezentanți ai acestora (sindicate). Salariile individuale se stabilesc prin contractul individual de muncă, aplicând sistemul de salarizare fixat în contractul colectiv de muncă, când acesta din urmă există.
Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce se pot aplica sunt următoarele:
– Regia, care implică retribuirea muncii în funcție de timpul efectiv lucrat.
– Acordul, respectiv retribuirea muncii după cantitatea de producție fabricată sau servicii prestate.
– Forma mixtă îmbină elemente din acord și regie. Salariul tarifar de bază se calculează după timpul lucrat, iar salariul tarifar suplimentar în funcție de îndeplinirea normei de producție și altor indicatori caracteristici pentru acord.
Documente specifice utilizate la salarizare
Există o serie de documente specifice utilizate în acest domeniu, precum:
– contractul de muncă;
– fișa postului;
– condica de prezență, pontajul;
– lista de avans chenzinal;
– statul de salarii;
– declarațiile lunare/trimestriale;
– extrase de cont, foi de vărsământ ce atestă plata.
Contractul de muncă
În sensul Codului muncii, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă. Drepturile şi obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariați se stabilesc potrivit Codului muncii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.
La baza unei relații de dependență stă, ca regulă generală, contractul individual de muncă. Acesta este definit la art. 10 din Legea nr, 53/2011 privind Codul muncii ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Anterior începerii activității, un contract individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților (REVISAL), care se transmite inspectoratului teritorial de muncă cel târziu în ziua anterioară începerii activității.
O copie a contractului de muncă se înmânează salariatului și o alta se păstrează la locul de muncă pe suport hârtie sau pe suport electronic, de către persoana desemnată de angajator în acest scop, cu respectarea prevederilor privind confidențialitatea datelor cu caracter personal.
Statul de salariu
Acesta reprezintă documentul justificativ de înregistrare în contabilitate și pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, precum şi al contribuțiilor şi al altor sume datorate.
Statul de salarii se întocmește lunar, pe baza documentelor de evidență a timpului lucrat efectiv (condica de prezență, pontajul) a evidenţei şi a documentelor privind reținerile legale, a listelor de avans chenzinal, a concediilor de odihnă, a certificatelor medicale etc.
Plăţile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul chenzinal, lichidările, indemnizaţiile de concediu etc. se includ în statele de salarii, pentru a cuprinde astfel întreaga sumă a salariilor calculate şi toate reținerile legale din perioada de decontare respectivă.
Statele de salarii se păstrează în arhiva angajatorului timp de 5 ani calculați de la data de 1 iulie a anului următor celui încheierii exercițiului financiar în care au fost întocmite, conform pct. 371 din Anexa 4 OMFP 2634/2015 privind documentele financiar – contabile.
Declarațiile lunare/trimestriale
Toate obligațiile cu privire la remunerarea forței de muncă se înregistrează lunar (în ultima zi a lunii, indiferent de ziua din săptămână) și se achită astfel:
– Salariul de plată – în ultima zi a lunii sau ulterior, în luna următoare, conform prevederilor din contractul de muncă
– Contribuțiile sociale obligatorii (CAS, CASS), impozitul pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, precum si contribuția asiguratorie la muncă prin bancă până la data de 25 a lunii următoare. Tot până în acel moment se depune şi declarația 112 „Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit şi evidența nominală a persoanelor asigurate”, care trebuie să coincidă cu balanța de verificare.
Ca regulă generală, termenul de declarare și plată a impozitului pe veniturile din salarii şi a contribuțiilor sociale este luna. Acesta devine trimestrul în cazul:
– asociațiilor, fundațiilor sau a altor entități fără scop patrimonial, persoane juridice;
– persoanelor juridice plătitoare de impozit pe profit care, în anul anterior, au înregistrat venituri totale de până la 100.000 euro și au avut un număr mediu de până la 3 salariați exclusiv;
– persoanelor juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care, în anul anterior, au avut un număr mediu de până la 3 salariați exclusiv;
– persoanelor fizice autorizate şi întreprinderilor individuale, precum şi a persoanelor fizice care exercită profesii liberale şi asocierilor fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, persoanelor fizice care dețin capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, care au, potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de muncă.
Depunerea trimestrială a declarației constă în completarea și depunerea a câte unei declarații pentru fiecare lună din trimestru.
