Cum intrăm în posesia soluției fiscale individuale anticipate?

Contribuabilii pot solicita de la organul fiscal competent emiterea soluției fiscale individuale anticipate = un înscris cu privire la regimul fiscal aplicabil unei tranzacții viitoare pe care contribuabilii o vor implementa.

Soluția fiscală anticipată astfel obținută este opozabilă echipelor de inspecție.

Soluţia fiscală nu este opozabilă faţă de organul fiscal dacă, ulterior emiterii, se constată următoarele situaţii:

– nu sunt respectate condiţiile avute în vedere la emiterea soluţiei fiscale, inclusiv situaţia în care elemente sau etape ale tranzacţiilor propuse nu au fost derulate în concordanţă cu descrierea prezentată în cerere şi documentaţia anexată;

– nu au fost respectate una sau mai multe prezumţii critice;

– descrierea tranzacţiilor propuse a fost incompletă sau incorectă;

– soluţia fiscală emisă contravine reglementărilor din tratate, legislaţia europeană sau naţională, inclusiv situaţia în care reglementările aplicabile situaţiei de fapt au fost de la data intrării în vigoare a noilor reglementări.

De asemenea, contribuabilul poate propune organului fiscal propria opinie fiscală, iar aceasta va fi supusă analizei.

Conform prevderilor art. 52 alin. (16) din Codul de procedură fiscală onorariul pentru aprobarea soluției fiscale individuale anticipate este de 5.000 euro pentru fiecare obligație fiscală principală pentru contribuabilii mari și contribuabilii nerezidenți și de 3.000 euro pentru contribuabilii mici și mijlocii.

Cererea pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate

Cererea pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate se emite cu minim 90 de zile anterior tranzacțiilor preconizate să fie realizate de contribuabil.

Contribuabilul poate solicita și o discuție preliminară cu organul fiscal competent.

OMFP nr. 1178/2023 adoptă procedura de obținere a unei astfel de soluții fiscale anticipate. Organul fiscal competent pentru emiterea soluțiilor fiscale anticipate este Ministerul Finanțelor Publice.

Cererea pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate se respinge, prin ordin al ministrului finanţelor, în următoarele situaţii:

– situaţia fiscală de fapt viitoare prezentată de contribuabil/plătitor cuprinde tranzacţii identice sau similare care au făcut obiectul unei declaraţii fiscal anterioare a contribuabilului/plătitorului sau a unei entităţi afiliate;

– situaţia fiscală de fapt viitoare a făcut obiectul unei cereri a contribuabilului/plătitorului sau a unei entităţi afiliate contribuabilului/plătitorului, definită conform art. 7 pct. 26 din Codul fiscal, pentru emiterea unei soluţii fiscale, soluţionată anterior de organul fiscal competent;

– situaţia fiscală de fapt viitoare cuprinde tranzacţii ipotetice sau care comportă un grad ridicat de incertitudine;

– tranzacţiile se circumscriu unor prevederi legale în curs de revizuire;

– obiectul cererii vizează aspecte reglementate prin acte normative, altele decât Codul fiscal, sau în afara domeniului de aplicare prevăzut la pct. 3 din prezenta procedură;

– cererea are ca obiect reglementarea unor aspecte care privesc principiile contabile sau comerciale;

– contribuabilul/plătitorul solicită confirmarea calculelor obligaţiilor fiscale;

– contribuabilul/plătitorul solicită stabilirea valorii de piaţă a unui activ;

– contribuabilul/plătitorul solicită determinarea preţului bunurilor şi al serviciilor livrate/prestate către o entitate afiliată;

– situaţia fiscală de fapt viitoare cuprinde tranzacţii care nu sunt reglementate în Codul fiscal sau reglementarea nu a fost încă adoptată la data cererii contribuabilului/plătitorului;

– sunt expuse modalităţi alternative de derulare a tranzacţiilor propuse;

– tranzacţiile propuse sunt evaluate în mod superficial şi subiectiv, inclusiv prin neprecizarea unei date/perioade de implementare;

– este în curs de desfăşurare o procedură de administrare a creanţelor fiscale, administrativă, judiciară sau o cercetare de natură penală care are ca obiect fapte şi/sau entităţi, inclusiv contribuabilul/plătitorul solicitant, legate de tranzacţiile propuse pentru care se solicită emiterea soluţiei fiscale;

– cererea şi documentaţia depuse conţin informaţii care nu sunt corecte şi conforme cu realitatea sau care ascund o altă situaţie de fapt;

– există indicii temeinice că soluţia fiscală reprezintă un mijloc sau o componentă care poate fi utilizată în scopul implementării unor scheme sau aranjamente fiscale (transfrontaliere) prin care se urmăreşte erodarea bazei de impunere sau mutarea profitului;

– contribuabilul/plătitorul nu a comunicat datele, informaţiile, clarificările şi/sau documentele suplimentare solicitate de organul fiscal competent, în termenul prevăzut la art. 52 alin. (8) din Codul de procedură fiscală;

– contribuabilul/plătitorul a comunicat în mod repetat informaţii nerelevante în raport cu întrebarea/solicitarea adresată de organul fiscal competent;

– situaţia fiscală de fapt viitoare care face obiectul cererii a fost reglementată prin modificări legislative sau emiterea de acte administrative (decizii ale Comisiei Fiscale Centrale), ulterior depunerii cererii şi până la data emiterii soluţiei fiscale;

– situaţia fiscală de fapt viitoare prezentată în cerere este similară unei situaţii fiscale de fapt care a făcut obiectul unei inspecţii fiscale la contribuabilul/plătitorul solicitant, finalizată prin emiterea de acte administrative fiscale;

– pentru tranzacţiile propuse nu există o alternativă rezonabilă de aplicare a tratamentului fiscal;

– dacă persoanele şi entităţile implicate în operaţiunile descrise în cererea, documentaţia sau clarificările ulterioare furnizate de contribuabil/plătitor sunt controlate de persoane desemnate;

– pentru situaţia fiscală de fapt care face obiectul cererii contribuabilul/plătitorul a procedat la aplicarea tratamentului fiscal anterior depunerii cererii pentru emiterea soluţiei fiscale;

– tranzacţiile nu pot fi analizate de către organul fiscal competent întrucât se desfăşoară sau sunt dependente de activităţi desfăşurate în jurisdicţii necooperante;

– tratamentul fiscal aplicabil contribuabilului/plătitorului solicitant este dependent de tratamentul fiscal aplicabil altor entităţi sau persoane implicate în tranzacţiile propuse, dar care nu au solicitat emiterea unei soluţii fiscale;

– tranzacţiile propuse se încadrează în categoria tranzacţiilor care nu au un scop economic, aşa cum sunt definite la pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, cu modificările şi completările ulterioare;

– în alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a)-y), când se constată că cererea nu vizează aspecte necesar a fi clarificate în condiţiile prevăzute la art. 52 din Codul de procedură fiscală.

Conținutul soluţiei fiscale individuale anticipate

Soluţia fiscală se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor şi conţine:

– denumirea organului fiscal emitent;

– data la care a fost emisă şi data de la care este aplicabilă;

– datele de identificare ale contribuabilului/plătitorului beneficiar al soluţiei fiscale;

– obiectul soluţiei fiscale;

– obligaţia fiscală principală care face obiectul soluţiei fiscale;

– motivul de fapt;

– temeiul de drept;

– referinţe la completările documentaţiei/solicitările de clarificări care au intervenit în perioada de emitere a soluţiei fiscale;

– propunerea contribuabilului/plătitorului cu privire la reglementarea fiscală a situaţiei fiscale de fapt viitoare;

– punctul de vedere al contribuabilului/plătitorului solicitant privind proiectul soluţiei fiscale;

– interpretarea organului fiscal competent cu privire la tratamentul fiscal aplicabil situaţiei fiscale de fapt viitoare prezentate în cererea de emitere a soluţiei fiscale;

– prezumţiile critice care pot afecta aplicabilitatea soluţiei fiscale;

– orice alte menţiuni cu privire la aplicarea soluţiei fiscale.