De multe ori cuvântul restructurare este înțeles greșit în mediul de afaceri, fiind asociat adesea cu reducerea numărului de locuri de muncă. Însă, restructurarea poate înseamna și aplicarea mecanismelor de prevenție în afacere. Pe lângă asta, restructurarea poate însemna și reorientare, reproiectarea totală sau parțială a activității unei afaceri în vederea menținerii sau consolidării unui avantaj pe piață. Restructurarea este un proces dinamic, care utilizează seturi de instrumente care au ca scop precis depășirea dificultăților apărute în diferite procese și etape din viața unui business.
Procesul de restructurare este o reacție de apărare în fața dificultăților din viața unei companii, întrucât are ca scop reducerea pierderilor suferite și restabilirea creșterii și eficientizării activității economice.
Ce înseamnă restructurarea afacerii?
Odată intrate în proces de restructurare, companiile fac demersuri pentru eficientizarea liniilor de afacere, pentru identificarea activităților care produc pierderi, se propun soluții pentru modificarea structurii și a compoziției activelor și/sau pasivelor, dacă este cazul, sunt posibile chiar reduceri ale datoriilor și obținerea de finanțări. Restructurarea poate implica modificări cooperative, operaționale și/sau financiare.
Ce este valoros la conceptul de restructurare este că, dacă dificultățile companiei sunt sesizate din timp, dacă managementul companiei apelează la specialiști pentru diagnoză și construirea unor soluții adecvate, restructurarea este o oportunitate de revigorare a companiei, de salvare a locurilor de muncă și chiar de creare de noi locuri de muncă.
Prin declanșarea procesului de restructurare, se urmărește, în primul rând, stabilizarea și supraviețuirea companiei. Sunt identificate, astfel, printr-o analiză SWOT, activitățile care generează pierderi constante și se trece la reorganizarea și optimizarea activităților astfel încât să conducă la creșterea vânzărilor și revenirea pe profit.
Radiografia afacerii urmărește, în esență, identificarea simptomelor semnificative și stabilirea planului de restructurare strategică sau operațională a companiei. Odată pus în practică, planul de restructurare este menit să readucă firma în zona de performanță și să îi asigure o evoluție predictibilă, pe termen mediu și lung, în concordanță cu evoluția generală a economiei.
Chief Restructuring Officer (CRO) – specialistul în restructurarea companiilor
În ultima perioadă, procesele prin care o companie se restructurează au evoluat considerabil și, astfel, au devenit din ce în ce mai complexe. În acest context, a apărut nevoia unui strateg care să poată conduce schimbarea și să confere stabilitate unei afaceri aflate în dificultate, astfel încât programul de restructurare să poată fi implementat și să aibă succes. Cu cât este mai „mare” și mai complexă restructurarea, cu atât o astfel de poziție în procesul de reorganizare devine mai importantă pentru succesul ei.
Necesitatea unui Chief Restructuring Officer (CRO) este generată de o serie de provocări care depășesc capacitățile managementului companiei. În contextul economic actual, proiectele de “turnaround” implementate corect, de specialiști cu experiență, sunt esențiale pentru salvarea business-urilor și a locurilor de muncă.
O afacere ar putea apela la serviciile unui CRO atunci când:
– conducerea companiei sau echipa de manageri sunt depășiți de situație;
– fluxul de numerar devine din ce în ce mai scăzut și există o presiune din ce în ce mai mare pentru a găsi o soluție;
– managementul nu are abilitățile necesare pentru a gestiona provocările sau depășirea situației de criză;
– instituțiile de creditare își pierd încrederea în capacitatea sau planurile managementului companiei;
– sunt necesare idei noi, sprijin și energie pentru a identifica și implementa soluții constructive, performante.
Ce face un CRO?
Conceptul de CRO își are originea în America și a fost implementat apoi în țările Vest Europene și, ceva mai recent, și în țările din Europa Centrală și de Est – așadar, și în România. Afacerile autohtone sunt încă într-o fază incipientă de utilizare a acestei funcții, însă se observă o tendință de creștere în acest sens. Prin urmare, grupul de experți care își pot asuma un rol de CRO este în formare și creștere. Chiar și așa, în funcție de dimensiunea companiei, se poate apela și la CRO din afara granițelor țării, care au experiență internațională și disponibilitate de relocare pentru perioade determinate de timp.
Chief Restructuring Officer (CRO) poate fi o persoană sau o companie al cărei scop e asigurarea îndepliniririi cu succes a obiectivelor trasate în proiectul de “turnaround management”.
Indiferent dacă este aleasă o persoană sau o companie pentru acest rol, este important ca părțile interesate să fie de acord cu alegerea acestui partener de business, a soluției alese și a limitelor de responsabilitate acordate acesteia.
CRO în România
Practicianul în restructurare este reglementat de Directiva 1023/2019 privind cadrele de restructurare preventivă și reprezintă o categorie profesională necesară pentru a pune în practică obiectivele acestei reglementări. Această poziție definitorie pentru procesul de restructurare necesită expertiză, abilități și cunoștințe individuale distincte de alte profesii similare, cum ar fi cea de practician în insolvență.
De regulă, cei desemnați a fi CRO într-o companie aflată în dificultate sunt fie membri ai unei companii de consultanță care își asumă acest rol, fie executivi care s-au retras din activitate sau consultanți independenți. E nevoie însă ca aceștia să se poată baza pe forța de muncă a companiei client pentru a implementa planul de restructurare. Expertiza specialistului în industria în care activează compania care are nevoie de ajutor este un avantaj relevant în alegerea unui CRO.
Mandatul unui CRO este pe o perioadă determinată de timp, de regulă înscrisă și în planul de restructurare. Cu toate acestea, un CRO este mult mai eficient pentru companie dacă este implicat în afacere pentru o perioadă mai lungă, astfel încât să poată restructura compania corespunzător și sustenabil.
Un CRO se numește și atunci când există lipsă de încredere între stakeholderi (părți interesate). De cele mai multe ori, intervine între managementul companiei și creditorii financiari, dar și pentru deblocarea canalelor de comunicare dintre oricare alte părți implicate.
De altfel, un CRO este necesar și pentru a implementa acțiuni sau măsuri neplăcute pentru angajații companiei. CRO reușește să genereze și accelerarea în timp a implementării schimbărilor într-o organizație, oferind astfel echipei de management posibilitatea să se concentreze pe activitățile curente de conducere a afacerii.
Atribuțiile CRO
În atribuțiile a unui Chief Restructuring Officer (CRO) intră următoarele:
– aduce credibilitate și obiectivitate în procesul de restructurare;
– generează și oferă stabilitate procesului de restructurare;
– asigură existența unui flux de numerar suficient pentru ca o afacere să facă față crizei;
– asistă și/sau negociază direct cu creditorii comerciali pentru a asigura sprijinul continuu;
– crează consens între părțile interesate cu privire la direcția procesului de restructurare;
– asistă managementul în identificarea proiectelor de îmbunătățire a profitului și a numerarului;
– crează un plan de afaceri care demonstrează viabilitatea pe termen mediu și lung susținut de ipoteze credibile despre viitor;
– identifică surse alternative de capital, dacă este necesar.
Un Chief Restructuring Officer e necesar să aibă capacități puternice de management pentru a putea conduce părțile către soluții sustenabile care vor asigura sănătate afacerii și după ce expertul își încheie mandatul.
Intrarea în orice proces de restructurare este foarte dificilă, poate și pentru că implică direct și politica companiei. Din acest motiv, este extrem de important cum abordează specialistul această provocare și din punct de vedere psihologic. Însăși numirea unui CRO poate produce disconfort în organizație, atât la nivelul managementului cât și pe ramurile subordonate.
Un Chief Restructuring Officer își asumă răspunderea față de acționari și față de conducerea companiei, chiar dacă, anterior în procesul de numire a sa erau implicați și creditorii financiari – de regulă, ca urmare a semnării unei înțelegeri care poate implica condiționări cu privire la acordarea de fonduri suplimentare sau acceptarea anumitor măsuri de restructurare. Responsabilitatea CRO față de conducerea efectivă a companiei e indicat să râmână însă coloana vertebrală a colaborării.
Un CRO e necesar să fie deschis multiplelor provocări, cum ar fi nevoia de a delega și asuma responsabilități executive. Poziționarea alături de ceilalți membri ai echipei de management îi poate asigura un vot de încredere care să țină conducerea companiei împreună și să o motiveze să găsească soluții pragmatice și rapide în conducerea afacerii, având în permanență preocuparea comună de a evita trecerea înspre zona “roșie” a insolvenței. Misiunea unui CRO nu e să conducă singur toate funcțiile unei afaceri.
